четверг, 20 декабря 2012 г.

books4



Aceste volume de deportari tragice mi au lasat un gol imens in suflet...

„Preşedintele sovietului sătesc de atunci, Grişa Ţiganu (Postolache), cum îi zicea tot satul, ne mâna repede, iar când a văzut că nu s-a încărcat bine maşina ne-a dus şi la bunica. Pe bunelul l-au ucis în 1945 bolşevicii, pentru că din cei 3 feciori ai săi 2 aveau studii şi erau ofiţeri. L-au judecat pe 10 ani şi l-au ucis la Briceva, Donduşeni – acolo a fost lagărul. Au fost omorâţi acolo foarte mulţi bătrâni, puşi în gropi comune, dar nu există nici măcar o cruce, nici în prezent. Un sătean a supravieţuit şi i-a povestit bunicii cum îşi săpau groapa singuri. E o uitare mare…”.

books3

O carte deosebita.''Viata pe un peron'' e cea care m-a facut sa il indragesc pe Octavian Paler
Mi s-a parut o carte simpla ,puternica si directa.

вторник, 9 октября 2012 г.

Tu de ce esti fericit?



-De ce zâmbeşti?

-Sunt fericit.

-Atunci… pot zâmbi şi eu?

-Doar dacă eşti fericit.

-Doar atunci?

-Da.



Pauză… Linişte..



-Şi ce înseamnă fericirea?

-Depinde.

-De ce?

-De tot.

-De cine?

-De tine.



Linişte…



-Am primit o floare. Şi am zâmbit. Asta e fericire?

-Cred că da.

-Şi altcineva a primit o floare. La fel ca a mea. Şi nu a zâmbit. Asta nu e fericire?

-Cred că nu.

-Şi când poţi fi sigur, şi nu doar să crezi că…?

-Vrei să ştii ce înseamnă să fii fericit?

-Da.

-Încearcă să stai măcar o săptămână singur, şi vei şti ce este fericirea când va veni cineva lângă tine. Încearcă să rămâi înfometat 3 zile, şi vei şti ce este fericirea când vei primi o bucăţică de pâine. Încearcă să stai în frig, şi vei şti ce este fericirea când cineva te va îmbrăca. Încearcă să stai în furtuni, necazuri şi dureri, şi vei şti ce este fericirea când vor dispărea din ziua ta. Încearcă să stai zile întregi în întuneric, şi vei şti ce e fericirea când cineva va aprinde o lumânare în prezenţa ta.

-Şi dacă va aprinde becul?

-Hmm… Ar fi o lumină prea puternică şi nu te vei simţi prea comod la început… Poate te vei şi sătura de ea…



Paşii se auziră curând în depărtare… Şi a plecat…



Dificili oamenii ăştia!

Ştiu, şi eu sunt om, dar nu mare…

Mă gândesc acum că zâmbetul meu a fost fericire. Fericire adevărată! Cauza? O floare. Nu una simplă. Ci o FLOARE!

Mă gândesc că zâmbetul altcuiva nu a fost fericire. Fericire nefericită! Cauza? Poate a primit prea des flori. Poate s-a obişnuit. Poate deveniseră simple flori…

Şi fericirea devenise nefericită…

понедельник, 6 августа 2012 г.

La Aniversare



Ea se numea Cleopatra,el Gaius Iulius Cezar Octavian August.Ea citise un roman şi ar fi voit să fie de 26 ani şi era decît de 14.El citise istoria romanilor şi voi să fie de 40 însă avea 18.Cu toate aceste astăzi în ziua sfîntului Ermil,el uitase pe Octavian August şi aşteptase cadouri şi felicitări.Tată-l ii dăruise un ceasornic frumos,mama-un parfum barbatesc,sora-o pereche de papuci,Elisse (Cleopatra)-nimic.El se retrasese in odaia lui si acum statea in oglinda si se uita cu mirare in ochii lui.
<<-Nimic!Nimic!Si eu i-am dat de ziua ei o papusa.Ah! Elisse tare imi esti draga>>

Apoi sezu la masa si gindi adinc…apoi lua o coala mare de hirtie alba si scrise drept in mijloc
                                                  <<Regina!Te iubesc!
                                                                                       Semnat: Gaius Iulius Cezar Octavian August>>
Seara era petrecere.Era invitata si ea si mare minune-a venit.Octavian August imperatorul o petrecea pe Cleopatra seara acasa daca-l ierta obligatiile statului,si astazi-il iertase.Toata seara n-a vorbit cu ea deloc,insa pe la miezul noptii veni foarte serios
        -Imi veti da voie,domnisoara sa va petrec pina acasa?
Ea se uita in ochii lui si incepu sa rida
        -Ce rizi?Ce-i de ris aici?
        -Bine.Haidem.
Era o noapte frumoasa de iarna.Ninsoare se lasase pe garduri si pe ulicioare.Ea imbracata intr-o blana,rosie la fata,blonda…foarte blonda la par si blana cit de groasa n-ar fi fost accentua totusi liniile unei talii fine.Si cum era lasat pe pamint ca sa fie hotariti si seriosi in amor,ca-i pe viata,acea confesiune a copilei ca sa nu-i zica pe nume sau el sa nu-i spuna ’’tu’’,sa o sarute.Celelalte calea-valea dar o gurita?!Cit Lumea!Asa erau ei.Vorbeau despre istorie,geografie si alte lucruri folositoare,da!se intelege cit vrei-dar o gurita?! tu?!pe nume?!-niciodata! Asa ar fi ramas…dar luna!-Luna! Luna ii lumina fata ei alba ca laptele cu obrajii rosii ca macul in roua diminetii.Pe cind el cerceta o tema de astronomie, ea se uita la el,fara sa-l asculte
<<Ah,ce prost e!nu poate vorbi despre altceva,azi cel putin…Ce frumos e!si cind spune prostii,imi place si asa>>
Si mergea mai departe gindindu-se dumnezeu stie ce si fara sa asculte ,zise cam stins ca si cum n-ar fi bagat de seama.
        -Tu,Ermil…(speriata de ce spuse,apleca capul jos de rusine)
        -Mai zi odata
        -Nu
        -Nu?Ma supar,s-o stii
        -Tu…
Vorbira mai departe de data aceasta despre casatorii.Si isi ziceau serios’’dumneata’’ si daca isi spunea un’’tu’’-era din greseala.In fine ajunsese la portita
         -Elisse…tu nu stii…cit eu pe tine te iubesc…nici nu poti sti fiindca tu nu ai inima.De cind te stiu simt acea raceala cind…cind esti cu mine si tu stii ca eu te iubesc!
        -Ermil…!
        -Aud.
        -Eu iti spun drept,dar eu nu te mai iubesc.(ea isi puse in gind o idee,si cauta motive de cearta,si aceste certe stia ea oare cu ce se sfirsesc?)
        -Da!nu ma iubesti…repet-o,spune-o,te cred,fiindca tu nu m-ai iubit niciodata.Ai o inima de marmura.
       -Eu tiam spus-o de o mie de ori ca numai amicala poate fi legatura dintre noi.Ce vrei mai mult?
        -Ce vreau?Dar nu vezi ca sufar? Spunemi numai ca ma iubesti!
         -Da! (zise ea foarte rece)
        -O,asta reaceala.Tu ma omori Elisse.Vorbestemi cum stii tu citeodata sa vorbesti…cu dulceata.
Ea isi simti cuprinsa talia,inchise ochii,lasa capul pe umerii lui
         -O,te iubesc si tu nu ai stiut niciodata.
Glasul ei dulce,slab si sfirsit cu cea dintii sarutare.
          -Ma duc…Si tu esti un magar!
          -Las’sa fiu.Nu te duce…
          -Trebuie…si tu…tu nu vei uita niciodata noaptea aceasta?
          -Ah,niciodata!
          -Si acum vreau sati aduc ceva…
Ea intra iute in casa si ii aduse o cutie mare.Mai urma o sarutare.El pleca acasa,se se aseza inaintea focului si zice,zimbind<<tu esti un magar!>>Deschise cutia.Ce era in cutie?Papusile ce i le daduse de ziua ei 2 ani de-a rindul.Pe fruntea celei de intii era scris <<Iulius e un magar>> pe a doua <<Cezar nusi are mintile toate>>Apoi mai era ceva.O mica carte de notite ,impresii din romane,din poezii scrise in fiecare zi de ea,si la sfirsitul fiecarei notite ca o incheiere <<Ermil,te iubesc!>>

вторник, 17 июля 2012 г.

De ce l-ai iubit?

-'''Eu puteam să jur că mă iubea. Îi cunoşteam fiecare rid neapărut încă, fiecare colţ al zâmbetului, fiecare privire, fiecare gest…Cum m-am putut înşela atât de mult ?! ” îmi povestea acum câteva zile o prietenă, printre lacrimi şi zeci de foi scrise şi rupte…
-” Eşti sigură că nu te-a iubit? “
-” Mai sigură ca niciodată! M-a dat la o parte ca pe ultima bucăţică de ciocolată, s-a săturat din celelalte bucăţi, iar când a ajuns la mine, m-a aruncat. M-a dat uitării, nu i-a păsat…”
 -” Tu l-ai iubit?”
-” Din toată inima…”
-” De ce?…”
-“…”
-” Dacă spui că te-a rănit atât de mult, de ce l-ai iubit? “
-“…”
-” Ţi-a spus vreodată el că te iubeşte?”
-” Da. Şi am simţit că a spus-o din toată inima…”
-” Şi de ce-i negi acum iubirea? “
Tind să cred că aşa se întâmplă mai tot timpul…După un timp în care au stat suflet lângă suflet, timp în care s-au regăsit fiecare în braţele celuilalt,neagă tot, refuză să creadă sau să accepte adevărul… ” ea e vinovată! niciodată nu m-a înţeles.” / ” el e vinovat. nu a avut niciodată timp de mine , nu m-a iubit” . Adevărul este că poate s-au iubit, s-au înţeles, s-au completat, iar apoi…
Eu n-am să vorbesc niciodată urât despre un fost prieten, sau o prietenă…Nu ar fi corect, în special faţă de mine. Dacă eu aş spune că a fost prost, neînţelegător, egoist, arogant, de ce-am mai stat cu el?…
-” Şi s-a uitat la mine cum plecam cu ochii goi, dar nu m-a oprit, crezând că voi veni înapoi…” îmi spusese ea în cele din urmă.


Alegerea corecta

Un soldat american, inainte de a pleca pe front, s-a dus la biblioteca si a cerut o carte. Era o carte de poezii. A citit cartea care a avut un impact foarte mare asupra sa. Dar ce l-a impresionat mai mult decat cartea erau comentariile pe care cineva le scrisese pe marginile paginilor. Cartea fusese donata bibliotecii de catre persoana care scrisese comentariile. Asa ca numele si adresa ei erau scrise pe carte.
Plecat pe front, a decis sa-i scrie acestei doamne. I-a spus cat de mult l-a impresionat cartea si ce impact au avut comentariile pe care ea le scrisese pe marginile cartii. Si ea i-a scris inapoi. Asa au inceput sa corespondeze si, cu cat isi scriau, relatia lor devenea din ce in ce mai puternica.
Intr-una din scrisori, el i-a scris si a rugat-o sa-i trimita o fotografie. Ea i-a spus ca daca se simte apropiat de ea si daca dragostea lui este adevarata, nu va conta cum arata. Asa ca nu i-a trimis nicio fotografie.
Cand s-a terminat razboiul si el s-a intors in SUA, si-au dat intalnire in New York, in Grand Central Station. Ca sa se recunoasca, ea l-a rugat sa tina cartea in mana, iar ea va avea un trandafir.
Asa ca in acea zi, intr-un loc imens, un soldat venit de pe front, cu o carte in mana cauta o femeie cu un trandafir in mana. Va dati seama ce asteptari avea? Era pe punctul de a-si gasi sufletul pereche, femeia pe care o iubea dar pe care nu o vazuse niciodata.
Asteptand, a vazut o fata superba, imbracata intr-o rochie verde, care-l privea atent. Ea s-a indreptat catre el si… era minunata. Era dincolo de orice imaginatie. Iar el s-a uitat si a vazut ca ea nu avea niciun trandafir.
Langa el s-a oprit o doamna mai in varsta. Avea un trandafir in mana.
Va puteti imagina? Tanara superba si doamna care nu arata foarte bine, dar cu un trandafir in mana. Si nu era frumoasa, chiar destul de neatragatoare si imbatranita. Voi ce ati fi ales?
Persoanei cu trandafirul ii stia sufletul de care se indragostise. Asa ca s-a indreptat spre doamna cu trandafirul, in timp ce tanara frumoasa s-a oprit la cativa pasi de el, l-a privit si l-a intrebat:
- Vii cu mine soldat?
Iar inima lui era sfasiata. Decizii. Alegeri. S-a gandit un minut. In timp ce tanara se indeparta de el, lucrurile corecte l-au determinat sa aleaga: si-a continut drumul catre persoana mai in varsta care tinea trandafirul in mana, s-a apropiat de ea si i-a zis:
- Buna ziua, si a invitat-o la cina.
Iar aceasta i-a spus:
- Fiule, nu stiu ce se intampla aici, dar tanara imbracata in verde care tocmai a trecut pe langa tine, m-a rugat sa tin in mana acest trandafir si mi-a spus ca, daca vei veni la mine, sa-ti spun ca te asteapta la restaurant.

понедельник, 16 июля 2012 г.

Vreau...(6)

...sa incerc ceva nou












...sa aprind lampioane cu prietenii











...ca tu sa zimbesti












...cana cu mustacioare












...un dejun gustos











...ca mereu sa am putere sa ma ridic,sa fiu mai buna decit sunt,cind va fi rau sa nu cad










...sa ma intind intr-o poiana cu flori
















...ca nici un copil sa nu stie cei razboi











...ingetata gustoasa

Doamne, dacă-mi eşti prieten...

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum te lauzi la toţi sfinţii,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu părinţii.


Doamne, dacă-mi eşti prieten,
N-asculta de toţi zurliii,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu copiii.


Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Nu-mi mai otrăvi ursita,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu iubita.


Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum susţii în gura mare,
Moaie-ţi tocul în cerneală
Şi-nainte de culcare


Dă-i în scris poruncă morţii,
Când şi-o ascuţi pumnalul,
Să-l înfigă-n mine, Doamne,
Şi să lase-n viaţă calul.

Something)

At the end of the day faith is a funny thing. It turns up when you don’t really expect it. It’s like one day you realize that the fairytale may be slightly different than you dreamed. The castle, well, it may not be a castle. And it’s not so important happy ever after, just that its happy right now. See once in a while, once in a blue moon, people will surprise you, and once in a while people may even take your breath away.


Vreau...(5)

...romantică











...cartofi fri )))))))











...să simt acel gust al copilăriei










...să mă plimb cu bicicleta prin oraş











...M&M's))












...vara aceasta să fie colorată












...ca toţi să aibă asa privire,umplută cu bucurie










...ca hirtiile din gunoi să se transforme în bani :D









...să trimit un mesaj pentru viitor)))









...cu uşurinţă sa dau orice examen
















Altfel



-Nu mai dormi!
-Nu voi mai dormi niciodată. Îmi obţin odihna altfel.
-Nu mai mânca!
-Nu voi mai mânca niciodată. Mă hrănesc altfel.
-Îţi e sete?
-Da.
-Nu ai voie să bei apă!
-Ştiu. Îmi potolesc setea altfel.
-Vrei să respiri?
-Nu. Mă doare când respir aerul ăsta. Îmi oxigenez spiritul altfel.
-Îţi place să aştepţi?
-Nu.
-Atunci nu o mai face!
-De acord.
-Mai eşti în viaţă?
-Nu.
-Cum te simţi?
-Altfel.

Prima sărutare...


Ah…fiecare a gustat-o care a iubit…Cum este ea?Cine o poate şti,spune.Şi cu toate astea ce n-ar da cineva pe ea-tot.Dacă e vreo plăcere pe acest pămînt pentru care ai sacrifica toate celelalte ,apoi e primul sarut,innocent,copilăros,dar o!cîtă dulceaţă e tocmai în această abandonare mută a gurii.Timida ,dulce,pare a fi dăruita,pare a fi rapită şi ah,cel ce o răpeşte ,ce fericit e.Primul sarut,îmi amintesc de parcă a fost ieri.Şi de fiecare dată cînd mi-l amintesc,mi se zăreşte un zîmbet pe faţă.Îl chema Cristi …şi poate mă îndrăgostisem doar din priviri la un eveniment din oraş.O plimbare prin parc,şi simţeam cum…ceva se întimpla, nu ştiu ce era.Deobicei nu prea-mi stă în fire sa tac ,dar atunci …îl priveam doar.Vorbea atît de mult) …şi doar îl ascultam.La un moment dat ,se uita fix la mine şi tot se apropia de mine.Eu…ramîn bloc…fluturi….fluturi…fluturi.Toată teoria mea pe care o învăţasem ca la carte ,s-a dus dracu.A fost atît de funny şi de innocent...Şi mi-am zis la moment ''chiar asa de urît e?'' Acasa ne-am dus ţinîndu-ne de mînă.A fost drăguţ…Eu continuam cu fluturii )) aproape 1 sapt.-2.Şi realizînd defapt ca era atît de frumos…atît de bine…şi chiar dacă vrei atît de excitant,incît parea ireal.Şi nu mai ştiu ce s-a întîmplat…poate mă speriasem că mă îndragostisem in El.Şi  mi-am luat fluturii ,şi am plecat…Şi acum,cînd inchid ochii şi îl vad pe o secundă,pe acea bancă din parc lîngă mine…şapoi totul dispare cînd privesc la lumină.Recunosc,îmi este dor de înca o sarutare,uşoară la fel de inocenta ca primul sarut şi care să-mi lase pe buze un gust al tău,un sărut ce-mi năuceşte mintea.Cîte lucruri in lume se pot întimpla de 2 ori ,dar primul sarut ,cu toate deliciile lui ramane primul in suvenire-dulce,neşters,nepreţuit…

среда, 20 июня 2012 г.

ASTEPTAREA IERNII

Tin minte cand eram copil cum asteptam eu sa ninga).Cind spunea bunica’’-uite, la stiri au spus ca o sa ninga’’ pai fugeam la fiecare 5 minute sa vad daca ninge sau nu.Si cind venea mama de pe afara si spunea’’-Vaaai ce ninge!!’’sau cind vedeam eu ,pai crezi ca ma mai dezlipea cineva de la fereastra,alergam si topaiam prin casa si ii informam pe toti .Stam ore sa privesc fulgii mari de parca erau zine albe si stralucitoare.Si cam de fiecare data prima ninsoare cadea intr-o seara de noiembrie sau decembrie.
Deacum cind se aseza zapada,televizoru nu mai lucra xD si papusile stateau in cutii,eu fericita cu copiii afara la saniuuuuus)))Doamnee cind imi aduc aminte in cite feluri ne dadeam cu sania :si pe burta, si pe spate,cu dinaintele inapoi,in picioare ,cite 2-3,trenutu’ xD.Ne mai dadeam si de-a tavalugul) sau cu sticle de plastic(le boteam si ne faceam schiuri) Ma mir acum cum de nu mi-am rupt vreo mina sau vreun picior la cite smecherii cu sania aia xD.Si la scoala cind nu puteam sa ne ducem acasa ,noi,fetele)) baietii ne amenintau cu ‘’spalarea’’ xD si veneam acasa uda leoarca xDsi ii spuneam mamei ca am cazut jos Xda fost frumos si distractiv…si…mie dor…

Am obosit...


Ascult kiss FM…Mă gîndesc.Nuştiu de ce dar sunt tristă.Poate că vreau puţină libertate…puţină doar.E 10 seara,vineri.DA!Sfinta vinerea :DVreau să plec,să plec cît mai departe de parinţi,de neamuri,de aici –de acasă .Undeva, unde sa fiu singura.O insula pustie poate,sau pe ţarmul marii,sau un cimp mare de flori,unde sa analizez viata putin dintr-un alt mod,sa citesc o carte interesanta sau sa fotografiez ce ma inconjoara.Vreau sa calatoresc sing…u…r…a…dar…hei!E doar o aluzie de moment!Defapt mi-e frica de singuratate...Mi-e frica sa nu-i pierd pe cei dragi,mi-e frica sa nu fiu prizoniera propriei mele, camera goala…

вторник, 12 июня 2012 г.

books2

La Longbourn în Hertfordshire, familia Bennet primește cu bucurie vestea sosirii domnului Bingley împreună cu cele două surori ale sale și cu prietenul său domnul Darcy. Aceștia doi erau niște tineri burlaci bogați cu care cele cinci fete Bennet: Jane, Elizabeth, Mary, Kitty și Lydia speră să se mărite. La primul bal dat în cinstea sosirii lor, Jane, cea mai mare dintre fete, dansează cu domnul Bingley, în timp ce Liz este ignorată de domnul Darcy. La scurt timp după aceasta, Jane primește invitația de a veni în vizită la Netherfield. La insistențele mamei ei pleacă călare, o prinde ploaia pe drum și răcește. Rămâne câteva zile acolo, Elizabeth vine să o vadă. Liz face cunoștință cu domnul Wickham ce îi povestește legăturile lui cu Darcy și modul în care acesta l-a nedreptățit. Sosește acel domn Collins la Longbourn, un văr al tatălui fetelor, un preot care vrea să se însoare cu una din fetele Bennet. La început își îndreaptă privirile spre Jane, dar cum mama ei îl asigură că aceasta se va logodi în curând, îl sfătuiește să-și îndrepte atenția către Liz. Bingley organizează un bal la Netherfield la care Elizabeth dansează cu Darcy, restul familiei Bennet făcându-se de rușine prin lipsa de maniere. Liz respinge cererea în căsătorie a lui Collins, care ar fi putut rezolva problema moștenirii moșiei familiei în absența unui urmaș de sex masculin. Bingley cu surorile lui și domnul Darcy pleacă de la Netherfield înapoi la Londra. Domnul Collins o cere în căsătorie pe Charlotte Lucas, prietena lui Liz. Jane pleacă la Londra, în vizită la niște rude. Acolo ia legătura cu Caroline Bingley, cu care corespondează. Elizabeth pleacă în vizită la domnul Collins și Charlotte la Hunsford, unde locuiește și lady Catherine de Bourgh, mătușa lui Darcy. Cu toții iau masa la aceasta din urmă. La Hunsford sosește și domnul Darcy, unde o întâlnește pe Liz. Îi mărturisește lui Elizabeth iubirea lui în ciuda tuturor piedicilor puse de inferioritatea rangului ei. Darcy îi dă lui Liz o scrisoare în care îi explică cum l-a făcut pe Bingley să plece de la Netherfield pentru a preîntâmpina o cerere în căsătorie adresată lui Jane fiindcă nu-i arătase prea mult atașament acestuia și motivele pentru care Wickham nu a mai primit parohia promisă de tatăl lui Darcy: acesta renunțase la ea în schimbul banilor pe care i-a cheltuit însă în scurt timp la jocuri de noroc. Întorcându-se să revendice parohia, Darcy a refuzat să i-o mai dea și atunci Wickham a încercat să fugă cu sora de 15 ani a lui Darcy, Georgiana, pentru a beneficia de partea ei de avere. Liz se întoarce la Longbourn. Regimentul pleacă din oraș spre dezamăgirea Lydiei și a lui Kitty. Lydia e invitată de doamna Forster la Brighton. Liz pleacă cu soții Gardiner în nord la Lacuri. În drumul lor trec și pe domeniul Pemberley al lui Darcy pe care-l întâlnesc acolo. Acesta se arată mult mai drăguț decât de obicei. Liz primește o scrisoare de la Jane în care e anunțată că Lydia a fugit cu domnul Wickham. Se întoarce acasă cu soții Gardiner. Tatăl fetelor pleacă la Londra în căutarea Lydiei, dar nu o găsește și se întoarce. Este găsită de domnul Gardiner și se presupune că acesta i-a oferit lui Wickham mulți bani pentru acoperirea datoriilor și pentru asigurarea traiului. Lydia se mărită cu Wickham la Londra. La nuntă participă și Darcy. Cei doi tineri căsătoriți pleacă în nord la Newcastle. Bingley și Darcy se întorc la Netherfield. Bingley o cere în căsătorie pe Jane. Catherine de Bourgh sosește la Longbourn pentru a-i comunica lui Elizabeth opoziția ei față de căsătoria ei cu Darcy. Jane și Bingley se căsătoresc, Elizabeth și Darcy de asemenea și se mută la Pemberley. Mary și Kitty rămân cu părinții lor.

воскресенье, 20 мая 2012 г.

CĂSĂTORIE


Eu nu îi înţeleg pe ăştia  care se căsătoresc la 19-20 de ani,zic asta mai ales de fete.Să naşti la 21 si cică din dragoste şapoi mai trăiesc vreo cîteva luni împreuna si pe urmă cineva nu rezistă si pleacă.
Nuştiu, dar eu vreau să mă bucur de libertate si distracţii,să mă satur din plin de asta,şapoi vreau să călătoresc ,să vizitez ţări,şi nu îmi închipui cum aş face-o cu copil în braţe.:D Şi plus încă ,nici nu termin universitatea până atunci .Eu zic fetelor să se mai gândească …că…oricum căsătoria asta implică anumite restricţii şi obligaţii,trebuie să ştii şi să ai cu ce întreţine familia,îţi trebuie un lucru cuvenit .De ce în alte ţări femeile îşi fac poziţie în societate,casă,se pregatesc fizic şi moral pentru a avea o familie,pentru a avea un copil şi pentru ca copilul să fie crescut cu dragoste.Nu ca aştia a noştrii vor să se căsătorească că dacă nu , lumea o să vorbească pe la spate că e ‘’halastoi’’ sau ‘’babă bătrînă’’ xD Şapoi se căsătoresc şi nici n-au unde sta,şi stau la gazdă.Eu de exemplu nu vreau să trăiesc cu părinţii,îmi vreau colţişorul meu aparte ,şi   cred că dacă va fi vorba  de logodit,mai întîi vreau colţişor :D să stau cu  soţul meu (să ne facem de cap :DDDD) şi pe viitor cu copii mei,şi pentru asta măcar o căsuţă cît de mică dar principalul plină cu dragoste)))))))))
                                                       

воскресенье, 13 мая 2012 г.

Mesajul florilor))

Bujor-ruşine,timiditate,sfială








Crizantemă galbenă-bucurie









Crizantemă roşie-iubire








Crizantemă albă-adevăr







Garoafă roz-"nu te voi uita niciodată"










Garoafă roşie-schimbări









Garoafă cu pete-refuz









Lalea roşie-"crede-mă",declaraţie de dragoste










Lalea galbenă-dragoste fără speranţă












Liliac mov-prima iubire









Narcisă-stabilitate,egoism











Orhidee-aprecierea frumuseţii










Trandafir alb-dragoste eternă,inocenţă,secret şi linişte







Trandafir roz-"crede-mă"












Trandafir galben-prietenie ,gelozie










Trandafir roşu şi alb-unitate








Trandafir fără ţepi-dragoste la prima vedere

суббота, 12 мая 2012 г.

Vreau...(4)

...gogoşi










...să ştiu cum să fotografiez profesional











...o plimbare rapidă xD












...mereu şi peste tot să văd doar dispoziţie bună











...în fiecare dimineaţă să beau sucuri proaspete









...pironjînkă)))))))))











...o fereastră mare în dormitor











...mureee











...ca oamenii dragi să-mi fie mereu aproape









...ca mama să trăiască veşnic