-'''Eu puteam să jur că mă iubea. Îi cunoşteam fiecare rid neapărut încă, fiecare colţ al zâmbetului, fiecare privire, fiecare gest…Cum m-am putut înşela atât de mult ?! ” îmi povestea acum câteva zile o prietenă, printre lacrimi şi zeci de foi scrise şi rupte…
-” Eşti sigură că nu te-a iubit? “
-” Mai sigură ca niciodată! M-a dat la o parte ca pe ultima bucăţică de ciocolată, s-a săturat din celelalte bucăţi, iar când a ajuns la mine, m-a aruncat. M-a dat uitării, nu i-a păsat…”
-” Tu l-ai iubit?”
-” Din toată inima…”
-” De ce?…”
-“…”
-” Dacă spui că te-a rănit atât de mult, de ce l-ai iubit? “
-“…”
-” Ţi-a spus vreodată el că te iubeşte?”
-” Da. Şi am simţit că a spus-o din toată inima…”
-” Şi de ce-i negi acum iubirea? “
Tind să cred că aşa se întâmplă mai tot timpul…După un timp în care au stat suflet lângă suflet, timp în care s-au regăsit fiecare în braţele celuilalt,neagă tot, refuză să creadă sau să accepte adevărul… ” ea e vinovată! niciodată nu m-a înţeles.” / ” el e vinovat. nu a avut niciodată timp de mine , nu m-a iubit” . Adevărul este că poate s-au iubit, s-au înţeles, s-au completat, iar apoi…
Eu n-am să vorbesc niciodată urât despre un fost prieten, sau o prietenă…Nu ar fi corect, în special faţă de mine. Dacă eu aş spune că a fost prost, neînţelegător, egoist, arogant, de ce-am mai stat cu el?…
-” Şi s-a uitat la mine cum plecam cu ochii goi, dar nu m-a oprit, crezând că voi veni înapoi…” îmi spusese ea în cele din urmă.
-” Eşti sigură că nu te-a iubit? “
-” Mai sigură ca niciodată! M-a dat la o parte ca pe ultima bucăţică de ciocolată, s-a săturat din celelalte bucăţi, iar când a ajuns la mine, m-a aruncat. M-a dat uitării, nu i-a păsat…”
-” Tu l-ai iubit?”
-” Din toată inima…”
-” De ce?…”
-“…”
-” Dacă spui că te-a rănit atât de mult, de ce l-ai iubit? “
-“…”
-” Ţi-a spus vreodată el că te iubeşte?”
-” Da. Şi am simţit că a spus-o din toată inima…”
-” Şi de ce-i negi acum iubirea? “
Tind să cred că aşa se întâmplă mai tot timpul…După un timp în care au stat suflet lângă suflet, timp în care s-au regăsit fiecare în braţele celuilalt,neagă tot, refuză să creadă sau să accepte adevărul… ” ea e vinovată! niciodată nu m-a înţeles.” / ” el e vinovat. nu a avut niciodată timp de mine , nu m-a iubit” . Adevărul este că poate s-au iubit, s-au înţeles, s-au completat, iar apoi…
Eu n-am să vorbesc niciodată urât despre un fost prieten, sau o prietenă…Nu ar fi corect, în special faţă de mine. Dacă eu aş spune că a fost prost, neînţelegător, egoist, arogant, de ce-am mai stat cu el?…
-” Şi s-a uitat la mine cum plecam cu ochii goi, dar nu m-a oprit, crezând că voi veni înapoi…” îmi spusese ea în cele din urmă.
Комментариев нет:
Отправить комментарий