Ea se numea Cleopatra,el Gaius Iulius
Cezar Octavian August.Ea citise un roman şi ar fi voit să fie de 26 ani şi era
decît de 14.El citise istoria romanilor şi voi să fie de 40 însă avea 18.Cu
toate aceste astăzi în ziua sfîntului Ermil,el uitase pe Octavian August şi
aşteptase cadouri şi felicitări.Tată-l ii dăruise un ceasornic frumos,mama-un
parfum barbatesc,sora-o pereche de papuci,Elisse (Cleopatra)-nimic.El se
retrasese in odaia lui si acum statea in oglinda si se uita cu mirare in ochii
lui.
<<-Nimic!Nimic!Si eu i-am dat de
ziua ei o papusa.Ah! Elisse tare imi esti draga>>
Apoi sezu la masa si gindi adinc…apoi
lua o coala mare de hirtie alba si scrise drept in mijloc
<<Regina!Te iubesc!
Semnat: Gaius Iulius Cezar Octavian
August>>
Seara era petrecere.Era invitata si ea
si mare minune-a venit.Octavian August imperatorul o petrecea pe Cleopatra
seara acasa daca-l ierta obligatiile statului,si astazi-il iertase.Toata seara
n-a vorbit cu ea deloc,insa pe la miezul noptii veni foarte serios
-Imi veti da voie,domnisoara sa va petrec pina acasa?
Ea se uita in ochii lui si incepu sa
rida
-Ce rizi?Ce-i de ris aici?
-Bine.Haidem.
Era o noapte frumoasa de
iarna.Ninsoare se lasase pe garduri si pe ulicioare.Ea imbracata intr-o
blana,rosie la fata,blonda…foarte blonda la par si blana cit de groasa n-ar fi
fost accentua totusi liniile unei talii fine.Si cum era lasat pe pamint ca sa
fie hotariti si seriosi in amor,ca-i pe viata,acea confesiune a copilei ca sa
nu-i zica pe nume sau el sa nu-i spuna ’’tu’’,sa o sarute.Celelalte calea-valea
dar o gurita?!Cit Lumea!Asa erau ei.Vorbeau despre istorie,geografie si alte
lucruri folositoare,da!se intelege cit vrei-dar o gurita?! tu?!pe
nume?!-niciodata! Asa ar fi ramas…dar luna!-Luna! Luna ii lumina fata ei alba
ca laptele cu obrajii rosii ca macul in roua diminetii.Pe cind el cerceta o
tema de astronomie, ea se uita la el,fara sa-l asculte
<<Ah,ce prost e!nu poate vorbi
despre altceva,azi cel putin…Ce frumos e!si cind spune prostii,imi place si
asa>>
Si mergea mai departe gindindu-se
dumnezeu stie ce si fara sa asculte ,zise cam stins ca si cum n-ar fi bagat de
seama.
-Tu,Ermil…(speriata de ce spuse,apleca capul jos de rusine)
-Mai zi odata
-Nu
-Nu?Ma supar,s-o stii
-Tu…
Vorbira mai departe de data aceasta
despre casatorii.Si isi ziceau serios’’dumneata’’ si daca isi spunea
un’’tu’’-era din greseala.In fine ajunsese la portita
-Elisse…tu nu stii…cit eu pe tine te
iubesc…nici nu poti sti fiindca tu nu ai inima.De cind te stiu simt acea
raceala cind…cind esti cu mine si tu stii ca eu te iubesc!
-Ermil…!
-Aud.
-Eu iti spun drept,dar eu nu te mai iubesc.(ea isi puse in gind o
idee,si cauta motive de cearta,si aceste certe stia ea oare cu ce se sfirsesc?)
-Da!nu ma iubesti…repet-o,spune-o,te cred,fiindca tu nu m-ai iubit
niciodata.Ai o inima de marmura.
-Eu tiam spus-o de o mie de ori ca numai amicala poate fi legatura
dintre noi.Ce vrei mai mult?
-Ce vreau?Dar nu vezi ca sufar? Spunemi numai ca ma iubesti!
-Da! (zise ea foarte rece)
-O,asta reaceala.Tu ma omori Elisse.Vorbestemi cum stii tu citeodata sa
vorbesti…cu dulceata.
Ea isi simti cuprinsa talia,inchise
ochii,lasa capul pe umerii lui
-O,te iubesc si tu nu ai stiut
niciodata.
Glasul ei dulce,slab si sfirsit cu cea
dintii sarutare.
-Ma duc…Si tu esti un magar!
-Las’sa fiu.Nu te duce…
-Trebuie…si tu…tu nu vei uita
niciodata noaptea aceasta?
-Ah,niciodata!
-Si acum vreau sati aduc ceva…
Ea intra iute in casa si ii aduse o
cutie mare.Mai urma o sarutare.El pleca acasa,se se aseza inaintea focului si
zice,zimbind<<tu esti un magar!>>Deschise cutia.Ce era in
cutie?Papusile ce i le daduse de ziua ei 2 ani de-a rindul.Pe fruntea celei de
intii era scris <<Iulius e un magar>> pe a doua <<Cezar nusi
are mintile toate>>Apoi mai era ceva.O mica carte de notite ,impresii din
romane,din poezii scrise in fiecare zi de ea,si la sfirsitul fiecarei notite ca
o incheiere <<Ermil,te iubesc!>>
Комментариев нет:
Отправить комментарий