Prima sărutare...

Ah…fiecare a gustat-o care a iubit…Cum este ea?Cine o poate şti,spune.Şi cu toate astea ce n-ar da cineva pe ea-tot.Dacă e vreo plăcere pe acest pămînt pentru care ai sacrifica toate celelalte ,apoi e primul sarut,innocent,copilăros,dar o!cîtă dulceaţă e tocmai în această abandonare mută a gurii.Timida ,dulce,pare a fi dăruita,pare a fi rapită şi ah,cel ce o răpeşte ,ce fericit e.Primul sarut,îmi amintesc de parcă a fost ieri.Şi de fiecare dată cînd mi-l amintesc,mi se zăreşte un zîmbet pe faţă.Îl chema Cristi …şi poate mă îndrăgostisem doar din priviri la un eveniment din oraş.O plimbare prin parc,şi simţeam cum…ceva se întimpla, nu ştiu ce era.Deobicei nu prea-mi stă în fire sa tac ,dar atunci …îl priveam doar.Vorbea atît de mult) …şi doar îl ascultam.La un moment dat ,se uita fix la mine şi tot se apropia de mine.Eu…ramîn bloc…fluturi….fluturi…fluturi.Toată teoria mea pe care o învăţasem ca la carte ,s-a dus dracu.A fost atît de funny şi de innocent...Şi mi-am zis la moment ''chiar asa de urît e?'' Acasa ne-am dus ţinîndu-ne de mînă.A fost drăguţ…Eu continuam cu fluturii )) aproape 1 sapt.-2.Şi realizînd defapt ca era atît de frumos…atît de bine…şi chiar dacă vrei atît de excitant,incît parea ireal.Şi nu mai ştiu ce s-a întîmplat…poate mă speriasem că mă îndragostisem in El.Şi  mi-am luat fluturii ,şi am plecat…Şi acum,cînd inchid ochii şi îl vad pe o secundă,pe acea bancă din parc lîngă mine…şapoi totul dispare cînd privesc la lumină.Recunosc,îmi este dor de înca o sarutare,uşoară la fel de inocenta ca primul sarut şi care să-mi lase pe buze un gust al tău,un sărut ce-mi năuceşte mintea.Cîte lucruri in lume se pot întimpla de 2 ori ,dar primul sarut ,cu toate deliciile lui ramane primul in suvenire-dulce,neşters,nepreţuit…