books4

Aceste volume de deportari tragice mi au lasat un gol imens in suflet...

„Preşedintele sovietului sătesc de atunci, Grişa Ţiganu (Postolache), cum îi zicea tot satul, ne mâna repede, iar când a văzut că nu s-a încărcat bine maşina ne-a dus şi la bunica. Pe bunelul l-au ucis în 1945 bolşevicii, pentru că din cei 3 feciori ai săi 2 aveau studii şi erau ofiţeri. L-au judecat pe 10 ani şi l-au ucis la Briceva, Donduşeni – acolo a fost lagărul. Au fost omorâţi acolo foarte mulţi bătrâni, puşi în gropi comune, dar nu există nici măcar o cruce, nici în prezent. Un sătean a supravieţuit şi i-a povestit bunicii cum îşi săpau groapa singuri. E o uitare mare…”.