De ce l-ai iubit?

-'''Eu puteam să jur că mă iubea. Îi cunoşteam fiecare rid neapărut încă, fiecare colţ al zâmbetului, fiecare privire, fiecare gest…Cum m-am putut înşela atât de mult ?! ” îmi povestea acum câteva zile o prietenă, printre lacrimi şi zeci de foi scrise şi rupte…
-” Eşti sigură că nu te-a iubit? “
-” Mai sigură ca niciodată! M-a dat la o parte ca pe ultima bucăţică de ciocolată, s-a săturat din celelalte bucăţi, iar când a ajuns la mine, m-a aruncat. M-a dat uitării, nu i-a păsat…”
 -” Tu l-ai iubit?”
-” Din toată inima…”
-” De ce?…”
-“…”
-” Dacă spui că te-a rănit atât de mult, de ce l-ai iubit? “
-“…”
-” Ţi-a spus vreodată el că te iubeşte?”
-” Da. Şi am simţit că a spus-o din toată inima…”
-” Şi de ce-i negi acum iubirea? “
Tind să cred că aşa se întâmplă mai tot timpul…După un timp în care au stat suflet lângă suflet, timp în care s-au regăsit fiecare în braţele celuilalt,neagă tot, refuză să creadă sau să accepte adevărul… ” ea e vinovată! niciodată nu m-a înţeles.” / ” el e vinovat. nu a avut niciodată timp de mine , nu m-a iubit” . Adevărul este că poate s-au iubit, s-au înţeles, s-au completat, iar apoi…
Eu n-am să vorbesc niciodată urât despre un fost prieten, sau o prietenă…Nu ar fi corect, în special faţă de mine. Dacă eu aş spune că a fost prost, neînţelegător, egoist, arogant, de ce-am mai stat cu el?…
-” Şi s-a uitat la mine cum plecam cu ochii goi, dar nu m-a oprit, crezând că voi veni înapoi…” îmi spusese ea în cele din urmă.

Alegerea corecta

Un soldat american, inainte de a pleca pe front, s-a dus la biblioteca si a cerut o carte. Era o carte de poezii. A citit cartea care a avut un impact foarte mare asupra sa. Dar ce l-a impresionat mai mult decat cartea erau comentariile pe care cineva le scrisese pe marginile paginilor. Cartea fusese donata bibliotecii de catre persoana care scrisese comentariile. Asa ca numele si adresa ei erau scrise pe carte.
Plecat pe front, a decis sa-i scrie acestei doamne. I-a spus cat de mult l-a impresionat cartea si ce impact au avut comentariile pe care ea le scrisese pe marginile cartii. Si ea i-a scris inapoi. Asa au inceput sa corespondeze si, cu cat isi scriau, relatia lor devenea din ce in ce mai puternica.
Intr-una din scrisori, el i-a scris si a rugat-o sa-i trimita o fotografie. Ea i-a spus ca daca se simte apropiat de ea si daca dragostea lui este adevarata, nu va conta cum arata. Asa ca nu i-a trimis nicio fotografie.
Cand s-a terminat razboiul si el s-a intors in SUA, si-au dat intalnire in New York, in Grand Central Station. Ca sa se recunoasca, ea l-a rugat sa tina cartea in mana, iar ea va avea un trandafir.
Asa ca in acea zi, intr-un loc imens, un soldat venit de pe front, cu o carte in mana cauta o femeie cu un trandafir in mana. Va dati seama ce asteptari avea? Era pe punctul de a-si gasi sufletul pereche, femeia pe care o iubea dar pe care nu o vazuse niciodata.
Asteptand, a vazut o fata superba, imbracata intr-o rochie verde, care-l privea atent. Ea s-a indreptat catre el si… era minunata. Era dincolo de orice imaginatie. Iar el s-a uitat si a vazut ca ea nu avea niciun trandafir.
Langa el s-a oprit o doamna mai in varsta. Avea un trandafir in mana.
Va puteti imagina? Tanara superba si doamna care nu arata foarte bine, dar cu un trandafir in mana. Si nu era frumoasa, chiar destul de neatragatoare si imbatranita. Voi ce ati fi ales?
Persoanei cu trandafirul ii stia sufletul de care se indragostise. Asa ca s-a indreptat spre doamna cu trandafirul, in timp ce tanara frumoasa s-a oprit la cativa pasi de el, l-a privit si l-a intrebat:
- Vii cu mine soldat?
Iar inima lui era sfasiata. Decizii. Alegeri. S-a gandit un minut. In timp ce tanara se indeparta de el, lucrurile corecte l-au determinat sa aleaga: si-a continut drumul catre persoana mai in varsta care tinea trandafirul in mana, s-a apropiat de ea si i-a zis:
- Buna ziua, si a invitat-o la cina.
Iar aceasta i-a spus:
- Fiule, nu stiu ce se intampla aici, dar tanara imbracata in verde care tocmai a trecut pe langa tine, m-a rugat sa tin in mana acest trandafir si mi-a spus ca, daca vei veni la mine, sa-ti spun ca te asteapta la restaurant.

Vreau...(6)

...sa incerc ceva nou

...sa aprind lampioane cu prietenii

...ca tu sa zimbesti

...cana cu mustacioare

...un dejun gustos

...ca mereu sa am putere sa ma ridic,sa fiu mai buna decit sunt,cind va fi rau sa nu cad

...sa ma intind intr-o poiana cu flori

...ca nici un copil sa nu stie cei razboi

...ingetata gustoasa

Doamne, dacă-mi eşti prieten...

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum te lauzi la toţi sfinţii,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu părinţii.


Doamne, dacă-mi eşti prieten,
N-asculta de toţi zurliii,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu copiii.


Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Nu-mi mai otrăvi ursita,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu iubita.


Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum susţii în gura mare,
Moaie-ţi tocul în cerneală
Şi-nainte de culcare


Dă-i în scris poruncă morţii,
Când şi-o ascuţi pumnalul,
Să-l înfigă-n mine, Doamne,
Şi să lase-n viaţă calul.

Something)

At the end of the day faith is a funny thing. It turns up when you don’t really expect it. It’s like one day you realize that the fairytale may be slightly different than you dreamed. The castle, well, it may not be a castle. And it’s not so important happy ever after, just that its happy right now. See once in a while, once in a blue moon, people will surprise you, and once in a while people may even take your breath away.

Vreau...(5)

...romantică

...cartofi fri )))))))

...să simt acel gust al copilăriei

...să mă plimb cu bicicleta prin oraş

...M&M's))

...vara aceasta să fie colorată

...ca toţi să aibă asa privire,umplută cu bucurie

...ca hirtiile din gunoi să se transforme în bani :D

...să trimit un mesaj pentru viitor)))

...cu uşurinţă sa dau orice examen

Altfel

-Nu mai dormi!
-Nu voi mai dormi niciodată. Îmi obţin odihna altfel.
-Nu mai mânca!
-Nu voi mai mânca niciodată. Mă hrănesc altfel.
-Îţi e sete?
-Da.
-Nu ai voie să bei apă!
-Ştiu. Îmi potolesc setea altfel.
-Vrei să respiri?
-Nu. Mă doare când respir aerul ăsta. Îmi oxigenez spiritul altfel.
-Îţi place să aştepţi?
-Nu.
-Atunci nu o mai face!
-De acord.
-Mai eşti în viaţă?
-Nu.
-Cum te simţi?
-Altfel.

Prima sărutare...

Ah…fiecare a gustat-o care a iubit…Cum este ea?Cine o poate şti,spune.Şi cu toate astea ce n-ar da cineva pe ea-tot.Dacă e vreo plăcere pe acest pămînt pentru care ai sacrifica toate celelalte ,apoi e primul sarut,innocent,copilăros,dar o!cîtă dulceaţă e tocmai în această abandonare mută a gurii.Timida ,dulce,pare a fi dăruita,pare a fi rapită şi ah,cel ce o răpeşte ,ce fericit e.Primul sarut,îmi amintesc de parcă a fost ieri.Şi de fiecare dată cînd mi-l amintesc,mi se zăreşte un zîmbet pe faţă.Îl chema Cristi …şi poate mă îndrăgostisem doar din priviri la un eveniment din oraş.O plimbare prin parc,şi simţeam cum…ceva se întimpla, nu ştiu ce era.Deobicei nu prea-mi stă în fire sa tac ,dar atunci …îl priveam doar.Vorbea atît de mult) …şi doar îl ascultam.La un moment dat ,se uita fix la mine şi tot se apropia de mine.Eu…ramîn bloc…fluturi….fluturi…fluturi.Toată teoria mea pe care o învăţasem ca la carte ,s-a dus dracu.A fost atît de funny şi de innocent...Şi mi-am zis la moment ''chiar asa de urît e?'' Acasa ne-am dus ţinîndu-ne de mînă.A fost drăguţ…Eu continuam cu fluturii )) aproape 1 sapt.-2.Şi realizînd defapt ca era atît de frumos…atît de bine…şi chiar dacă vrei atît de excitant,incît parea ireal.Şi nu mai ştiu ce s-a întîmplat…poate mă speriasem că mă îndragostisem in El.Şi  mi-am luat fluturii ,şi am plecat…Şi acum,cînd inchid ochii şi îl vad pe o secundă,pe acea bancă din parc lîngă mine…şapoi totul dispare cînd privesc la lumină.Recunosc,îmi este dor de înca o sarutare,uşoară la fel de inocenta ca primul sarut şi care să-mi lase pe buze un gust al tău,un sărut ce-mi năuceşte mintea.Cîte lucruri in lume se pot întimpla de 2 ori ,dar primul sarut ,cu toate deliciile lui ramane primul in suvenire-dulce,neşters,nepreţuit…