''Noi suntem ca un cântec, nu credeţi? Un
cântec nu se poate cânta niciodată de la sfârşit spre început. Trebuie
să-l cânţi totdeauna îndreptându-te spre sfârşit. Pe parcurs, în timp ce
cânţi încă şi muzica te îmbată, îţi dai seama că sfârşitul
se apropie totuşi, oricât l-ai amâna. Încerci să lungeşti puţin notele,
dar asta nu dă cântecul înapoi, nu reînvie ceea ce a murit din muzică
între timp. Amâni doar sfîrşitul. Te încăpăţânezi să nu recunoşti o
evidenţă. Că orice cântec are un sfârşit. Oricât ar fi de frumoasă o
melodie, vine o clipă când ea e acoperită de tăcere. Când tăcerea e mai
puternică decât muzica...''
Octavian Paler în Viaţa pe un peron
Octavian Paler în Viaţa pe un peron
Комментариев нет:
Отправить комментарий