Viata pe un peron

Viata însasi e o stare de tranzit între nastere si moarte… un peron unde te zbati sa ocupi un loc într-un tren… esti fericit ca ai prins un loc la clasa I sau la fereastra… altul e necajit ca a ramas în picioare pe culoar… altii nu reusesc sa se prinda nici de scari, ramân pe peron sa astepte urmatorul tren… Si fiecare uita, poate, un singur lucru… ca trenurile astea nu duc nicaieri… cel care a ocupat un loc la fereastra este, fara sa stie, egal cu cel care sta în picioare pe culoar si cu cel care vine abia cu urmatorul tren… în cele din urma se vor întâlni toti undeva, într-un desert, unde chiar sinele se transforma în nisip… în loc sa se uite în jur, oamenii se îmbulzesc, se calca în picioare, îsi dau ghionturi…

Tacerea e mai puternica decât muzica

''Noi suntem ca un cântec, nu credeţi? Un cântec nu se poate cânta niciodată de la sfârşit spre început. Trebuie să-l cânţi totdeauna îndreptându-te spre sfârşit. Pe parcurs, în timp ce cânţi încă şi muzica te îmbată, îţi dai seama că sfârşitul se apropie totuşi, oricât l-ai amâna. Încerci să lungeşti puţin notele, dar asta nu dă cântecul înapoi, nu reînvie ceea ce a murit din muzică între timp. Amâni doar sfîrşitul. Te încăpăţânezi să nu recunoşti o evidenţă. Că orice cântec are un sfârşit. Oricât ar fi de frumoasă o melodie, vine o clipă când ea e acoperită de tăcere. Când tăcerea e mai puternică decât muzica...''
                                                  Octavian Paler în Viaţa pe un peron

De ce ne iubiti...:)

  

"Pentru ca au sanii rotunzi, cu gurguie care se ridica prin bluza cand le e frig, pentru ca au fundul mare si grasut, pentru ca au fate cu trasaturi dulci ca ale copiilor, pentru ca au buze pline, dinti decenti si limbi de cate nu ti-e sila. Pentru ca nu miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda pe buza superioara. Pentru ca le zambesc tuturor copiilor mici care trec pe langa ele. Pentru ca merg pe strada drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi sa nu raspunda privirii tale cand le fixezi ca un maniac. Pentru ca trec cu curaj neasteptat peste toate sevitutiile anatomiei, firii lor delicatePentru ca fac toate treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se laude cu asta si fara sa ceara recunostinta Pentru ca poarta tot felul de zdranganele pe care si le asortaza la imbracaminte dupa reguli compliate si de neinteles. Pentru ca isi deseneaza si-si picteaza fetele cu atentia concentrata a unui artist inspirat.Pentru ca se trag din fetite. Pentru ca-si ojeaza unghiile de la picioare. Pentru ca joaca sah, whist sau ping-pong fara sa le intereseza cine castiga. Pentru ca sofeaza prudent in masini lustruite ca niste bomboane, asteptand sa le admiri cand sunt oprite la stop si treci pe zebra prin fata lor. Pentru ca au un fel de a rezolva problemele care te scoate din minti. Pentru ca au un fel de a gandi care te scoate din minti. Pentru ca iti spun " te iubesc" exact atunci cand te iubesc mai putin, ca un fel de compensatie. Pentru ca au din cand in cand mici suferinte: o durere reumatica, o constipatie, o batatura, si-atunci iti dai seama deodata ca femeile sunt oameni, oameni ca si tine. Pentru ca scrie fie extrem de delicat, colectionand mici observatii si schitand subtile nuante psihologice, fie brutal si scatologic ca nu cumva sa fie suspecte de literatura feminina. Pentru ca sunt extraordinare cititoare, pentru ca se scriu trei sferturi din proza si poezia lumii. Pentru ca poarta un razboi total si inexplicabil contra gandacilor de bucatarie. Pentru ca pana si cea mai dura bussines woman poarta chilotei cu induiosatoare floricele si dantelute. Pentru ca e asa de ciudat sa-ntinzi la uscat, pe balcon, chiloteii femeii tale, niste lucrusoare umede, negre, rosii si albe, parte satinate, parte aspre, mirandu-te ce mici suprafete au de acoperit. Pentru ca in filme nu fac dus niciodata inainte de a face dragoste, dar numai in filme. Pentru ca niciodata n-ajungi cu ele la un acord in privinta frumusetii altei femei sau a altui barbat. Pentru ca iau viata in serios pentru ca par sa creada cu adevarat in realitate. Pentru ca le intereseaza cu adevarat cine cu cine sa mai cuplat dintre vedetele de televiziune. Pentru ca tin minte numele actritelor si actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri. Pentru ca beau porcarii ca Martini, Orange, Gin Tonic sau Vanilla Coke. Pentru ca sunt femei, pentru ca nu sunt barbati, nici altceva. Pentru ca din ele am iesit si-n ele ne-ntoarcem si mintea noastra se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai in jurul lor."

Pasiune.Amor.

Am avut o noapte sălbatecă. De cum am rămas singur (umblasem mult pe străzi, fumînd în neştire şi căutînd tot mahalalele indigene, a căror larmă şi forfot, şi limbă îmi aminteau de zilele mele cu Maitreyi) şi m-am dezbrăcat,
chinul, pe care oboseala îl adormise oarecum, mă năvăli iar, de data aceasta fără să-i mai pot îatîmpina nici o rezistenţă. Zadarnic muşcam perna, zadarnic mă loveam să nu ţip. Spuneam întruna: "Maitreyi, Maitreyi, Mai-treyi"... pînă ce nu
mai înţelegeam nimic din acest nume de fată, sunetele lui nu-mi mai evocau nimic şi rămîneam năuc, cu faţa între perne, fără să ştiu ce s-a întîmplat cu mine, ce s-a rupt înlăuntrul meu, ce se petrece.
                                                                                                           ''Maitreyi '' Mircea Eliade

Ştii cum mă cheamă?

Iartă dacă o femeie îţi spune că te iubeşte.O femeie frumoasă şi tînără, căci ştiu că sunt frumoasă. Dar ştiu eu...tu eşti atît de mîndru,ştii a privi atît de rece ...Ah! cum aş topi gheaţa ochilor tăi cu gura mea-iubite! De ce să mai imbrac amorul cu vălul ruşinei...cînd te iubesc,cînd aş primi să fiu servitoarea ta,numai să mă suferi intr-un colţ al casei în care vei locui tu,sa suferi ca să sărut perina pe care va dormi copilul tău.Vezi tu,ce copil supus şi umilit,este amorul? Tu crezi că sunt o neruşinată, o rea, o femeie de defaimat,dar cugetă un lucru,că aş fi un miel,că n-aş vorbi un cuvînt,că aş tăcea privindu-te,dacă m-ai iubi şi tu pe mine.Ştiu eu cum e inima ta? Pot eu şti? Vino de-mi spune cum este...ce se petrece în acea cămăruţă unde aş vrea să locuiesc şi eu...numai eu. Şi ştii tu cum mă cheamă?
                                                                                                                            ''Cezara''-Mihai Eminescu

Cine in afara de tine ?

‎
Se tot vorbeşte de durerea celor care rămîn, dar te-ai gîndit vreodata la durerea celor care pleacă ?
Durerea celor prin care vine nenorocirea... Cei care rămîn sunt plînşi, consolaţi, dar cei care pleacă ?
Curajul celor care dimineata se privesc în oglindă şi articulează răspicat, numai pentru ei, aceste cuvinte

                                                                               "Am dreptul sa gresesc?".
 

Doar cuvintele astea... Curajul sa-ţi priveşti viaţa în faţă, să nu vezi în ea nimic potrivit, nimic armonios. Curajul de a face praf totul, de a distruge totul... din egoism ? Din egoism pur ? Şi totusi, nu... Atunci ce e ? Instinct de supravieţuire? Luciditate ? Frica de moarte ?
 

Curajul de a te infrunta. Macar o data in viata.De a te infrunta, pe tine. Pe tine insuti. Numai pe tine. In sfarsit.
"Dreptul de a gresi", e o expresie scurta,un crampei de fraza, dar cine să ţi-l dea ? Cine in afara de tine ?
                                                                                                                                                               Anna Gavalda - "O iubeam"